duminică, 4 decembrie 2011

A fost imaginea mea.Idealul meu....

Si mai am ceva de adaugat...pentru sinceritatea sufletului meu...am inca atat de vie poza de care m-am indragostit cu ceva timp in urma...si realiatatea zilei in care alergam spre prima intanire...Care avea sa fie si ultima! Si ma doare...Cumplit de tare! Mi s-a reprosat c-am iubit o imagine. Asa, si? A fost imaginea mea.Idealul meu! Problema e ca cel care mi-a reprosat era exact cel in cauza. Cel iubit. Poate de asta ma doare asa mult. Pentru ca n-a inteles, desi e din generatia noastra de "aur" , ca...se mai intampla! Sa-ti simti inima daruiata...pe veci, poate...din prea mult idealism. Idealismul despre care citeam si aflam lucruri nebanuite in anii 80. Dar...viata merge mai departe. Incep sa iubesc propozitia asta despre ale carei nebanuite semnificatii, nu stiam nimic, inca in urma cu ceva ani.La 16 ani aveam album cu echipa de fotbal Steaua. Stiam toti jucatorii pe dinafara. Mai stiam si tot ce-au scris scriitorii rusi. Da! eu sunt printre putinii liceeni care-au citit scriitorii rusi in liceu. Si?
 La o varsta la care-ar fi trebuit sa nu ma mai indragostesc... s-a intamplat.Si poate pentru c-am gresit, ...Am simtit cum e sa-ti spuna cel iubit...ca trebuie sa fiu nebuna, lovita de tren, sau regina balului...normal...bal in care el se simtea..cel putin "rege"...Si asta doar pentru c-am simtit...Si-am si scris despre ce-am simtit...
Poate, dupa aceste randuri ve-ti fi tentati sa credeti ca-l urasc pe cel iubit. Nu. Nu-l urasc. Am avut si acest urat sentiment in inima trei zile.Zile in care am plans si m-am rugat, sa pot intelege, unde si cand am gresit atat de rau incat sa merit aceste cuvinte.Apoi mi-a trecut.Am inteles ca uneori gresim...chiar si iubind...Totul e atat de relativ...Daca el n-a inteles ca eu in iubirea mea, de fapt n-am visat decat sa-i fie lui bine, langa cei dragi, oare mai era ceva de inteles?...Ca nu m-am uitat la el cu mai putina evlavie decat la o icoana? Oare voi cei carora ma adresez ati mai intalnit o asemenea iubire? ...Stiti cum e sa atingi un om si apoi sa-ti impui sa crezi ca niciodata nu ai dreptul sa-l mai atingi? Din respect pentru el, pentru parintii lui, pentru munca lui, pentru cei dragi lui? Poate ca da, poate ca nu... Eu am trait experinta asta...E dureroasa dar si frumoasa...Si pentru asta plang in acest miez de noapte...pentru frumusetea ei...asa cum o percep eu...

Un comentariu:

  1. traian traianescu4 decembrie 2011, 08:21

    multi au iubit astfel. dar iubirea nu e ceva sa regreti. iubirea e viata si frumusete. iubim in felul nostru, simtim in felul nostru, ne bucuram si suferim in felul nostru si...
    iarasi, iubim in felul nostru si suntem fericiti in felul nostru... si plangem in felul nostru.
    doar suntem persoane si suntem oameni, atat de asemanatori si atat de diferiti. insa, iubirea este ceva ce nu se regreta, ci se inspira, gusta, sadeste in fiecare clipa a vietii noastre.

    RăspundețiȘtergere