Scrisori imaginare(4)

Am adormit in fiecare seara cu un gand dulce-amar despre tine. N-ai vrut sa stii ca esti ultimul meu gand de astazi si primul de maine, in fiecare zi. Ti-am daruit visele mele toate. Ca pe niste porumbei albi i-am trimis spre tine, sa-ti sopteasca dimineata la fereastra, de dorul meu.
Imi e dor de imbratisarile tale calde pline de parfum de suflet si iubire. Ma ustura ochii cand ii inchid si-ti simt bratele in juru-mi. Am nevoie de respiratia ta pe gatul meu…e motorul ce-mi genereaza bataile inimii…
Am nevoie de tine pentru a-mi sterge praful de dor din suflet.
Oare cine a inventat cuvantul dor stia cat doare dorul?
Odinioară mi-am scufundat privirea în privirea ta şi am crezut că pier într-un adânc fără sfârşit. Dar tu m-ai pescuit de-acolo, cu momeala ta de aur şi ai început să râzi, când am zis despre tine că eşti de necuprins.
Şi-ţi spun, încă o dată:
singuratatea mea e setea de-ntuneric, iar când se termină ziua, povara-i tot mai grea;
şi, tocmai atunci îmi pare că descopăr în pana păsărilor glezna ta fină, în petalele trandafirii buzele tale, în peştele ce prinsu-l-am în somn în plasă trupul tău unduitor pe undeva prin casă.
Dar să mă ierţi , că-mi place-n întuneric singurătăţii mele să-i dedic toată fiinţa mea.
Singurătatea mea i-atât de creatoare, încât cu ea de mă-nsoţesc, creşte în mine flacăra dorinţei de-a fi nemuritor; şi-atunci, eu, muritorul, nasc şi idei sclipind diamantine şi monştri ce se hrănesc cu viaţa mea. Şi primele îmi plac atât de mult, încât încurc iţele subţiri, ca firul de paianjen, să-mi iasă ţesătura în care te-mpletesc şi-n care să sclipească diamantul.
Şi repet:
iartă-mi singuratatea din care-ţi scriu şi-n care cobor încet când se termină ziua c-un scâncet de copil al singurătăţii şi setea de-ntuneric ce-mi dă să beau din cupa ei de aur.
Iarta-mi ca-ti scriu din nou!

Richard Marx - Right Here Waiting For You

mădălina manole * iubirii nu-i spune rămâi

MADALINA MANOLE Mi e dor de tine

ARMIK - For Your Eyes - Romantic Guitar

Raoul - Ochi albastri

Scrisoare imaginara(3)

Dragul meu,


          poate ca ochii mei nu au luminat indeajuns zarea ta, poate ca zambetul meu senin nu a inseninat indeajuns fata ta, poate ca am fost doar un strop din roua diminetii, care a cazut in fantana vietii tale, poate ca am fost doar o stea, in inaltul cerului inimii tale........            Iubite, spune-mi tu... Iubite spune-mi tu cum e sa cadă peste noi din cer lumina și al fluturilor zbor aroma florilor să o împrăştie-n zenit, atunci când peste ele şi dansul lor aşterni uşor hermina, Ce trupul tău acoperă si chipul drag pe care l-am iubit. Şi te mai rog trimite-mi zorii s-alunge noaptea-ntunecată Mai bine chipul tău să-l desluşesc printre fuioarele de ceaţă, și-apoi să il adun la pieptul meu iubindu-te din nou infiorată de frigul nopţii, sau chiar pentru iubirea ta frumoasă, de-o viaţă. Tu ai plecat demult vâslind îndurerat prin lacrimile mele și n-ai ştiut atunci singurătatea mea s-o ei cu tine, Mai plâng şi-acum deşi e mult de când tu eşti ascuns în stele și nu mai ştiu de vei veni cândva să-ntâmpini nopţile din mine. Mai spune-mi tu de poţi să chemi încet nemărginirea iară catargele să poarte pescăruşii de drumuri obosiţi, De-acolo din depărtării spre mine să iţi îndrepţi privirea, să pot uita de lacrimi şi de tristeţea ochilor atâta de iubiţi.Iti amintesti de mine? Sunt eu, sufletul ascuns in palma , candva eram glasul inimii tale In serile tarzii ,te inveleam cu aripile iubirii mele Sufletele noastre adormeau imbratisate mangaindu-se neincetat Cerul ne scalda in praf de stele ce ni se asezau pe vise Vise atat de dragi noua!!! Pentru o clipa ne-am ratacit, dar eu, nu te-am uitat Te-am asezat pe o margine de suflet Si-mi umpli orele de singuratate , Noaptea ,din stele imi fac colier de ganduri inchid ochii si te strang prelung intre gene Imi spun ca mi-e bine dar ...mint.In mine urla dorul de tine!Lasa-ma sa iti arat ce n-am stiut sa spun in cuvinte Eu te-am ascuns in mine,esti taina sufletului meu si-atunci cand te privesc, te vad cum infloresti cu petale de dor in inima mea Cu lacrimi sap adanc la radacina sufletului tau Sperand ca din crengile asteptarii vor inflori boboci de iubire cu mireasma buzelor tale Sa ma-'mbat de tine cu licoarea sufletului tau Nu ma privi ,nu vreau sa plang in ochii tai Imbratiseaza-ma si strange-ma tare,pana ma doare Zdrobeste-mi asteptarile de pieptul tau Lasa-ma sa ma preling ca o picatura de roua pe inima ta Rosteste-ma cu sufletul si spune-mi :....IUBIRE... Iti voi raspunde-n soapta ....sunt aici ,dragul meu cu chip de inger M-am ascuns in valtoarea iubirii tale, te astept sa vii fara sa-ti cer... Te astept sa dai viata sperantelor, sa iti spun ca esti ....dorul din sufletul meu..

Scisoare imaginara(2)

Dragul meu,

  cred ca aceste cuvinte ti le-as fi daruit de ziua ta de mi-ai fi dat voie...de-ai fi fost aproape de mine,langa mine... dar erai asa departe!...Ti le scriu in noaptea asta...desi nu stiu de vor ajunge la tine...Le scriu totusi...

           fie ca motivele tale de bucurie să fie mai multe decât nisipul mării şi binecuvântările mai multe decât stelele de pe cer. Îţi doresc prieteni adevăraţi care să te iubească aşa cum eşti  Îţi doresc să poţi vedea frumuseţe în orice lucru care te incojoara şi zâmbetul lui Dumnezeu în orice rază de soare. Îţi doresc să poţi aprecia viaţa din fiecare strop de ploaie şi frumuseţea oricărui nor gri de pe cer.

Lasă-L pe Dumnezeu să te îndrume, să te înveţe, să te mustre şi să îţi arate cât te iubeşte şi fii deschis la provocări. Fie ca fiecare îndoială şi teamă să fie urmată de pace şi linişte; şi în întuneric viaţa ta să lumineze mai tare decât luna noaptea .Cu fiecare nou răsărit de soare să ţi se facă tot mai dor de cer şi cu fiecare apus tot mai dor să îi vezi faţa Tatălui.

Iubeşte necondiţionat atunci când ţi se pare imposibil şi mai mult ca orice învaţă să te laşi iubit. Îţi doresc să ai parte întotdeauna de veselie şi râsete. Fie ca bucuria din inima ta să acopere orice dezamăgire şi zâmbetul să poată acoperi orice durere. Fie ca dragostea să acopere orice slăbiciune şi fiecare rană să îţi aducă înţelepciune.Orice încercare să te aducă mai aproape de Dumnezeu şi fiecare zi să îţi aducă mai multă iubire decât ziua ce a trecut. Îţi doresc să apreciezi îmbrăţişarea unui copil şi rugăciunea unui bătrân. Îţi doresc să îţi poţi lua din când în când câte o mică vacanţă şi să te poţi relaxa.

Când ţi se pare că nu-i mai auzi glasul, când poverile sunt prea mari, când rănile sunt prea adânci şi durerile prea mari, când dezamăgirea te însoţeşte şi rămâi cu un gust amar căci ai vrut să faci bine şi ai fost răsplătit cu rău, când te rogi şi Dumnezeu îţi spune să aştepţi, priveşte linia orizontului şi închide ochii…asculta foşnetul vântului şi cea mai frumoasă declaraţie de dragoste pe care numai Ea ţi-o poate face : “Te iubesc cu o iubire veşnică.” Îţi doresc să te poţi ruga oricând şi în orice circumstanţă. Îţi doresc să te poţi detaşa uneori de tot tumultul vieţii, de gălăgie şi agitaţie şi să îţi poţi regăsi gândurile, în linişte…

Îţi doresc să te poţi bucura de strălucirea din ochii cuiva atunci când îi faci o mică bucurie. Îţi doresc să poţi plânge din toată inima şi să laşi pe cel mai bun prieten să îţi şteargă lacrimile şi mai mult decat orice lasă-i pe alţii să te înveselească şi să te facă să zâmbeşti (nu uita să apreciezi acest lucru). Îţi doresc să nu te simţi niciodată singur.

Îţi doresc să te poţi încrede în promisiunile lui Dumnezeu.................

...si-as mai dori...sa nu ma dai uitarii...

Mi-am scris sufletul pe nori...

Ma inchid in singuratatea mea in care inspir, expir, numai si numai fiindca sper ca, intr-o zi, intr-o alta zi mai inalta, voi regasi o alta respiratie, care, impletita cu-a mea, va suspina alaturi de mine in somn cea mai intreaga si mai definitiva poveste de dragoste.

Pana atunci… “m-apropii de pietre si tac. Iau cuvintele si le-nec in mare. Suier luna, si-o rasar, si-o prefac intr-o dragoste mare”.

Mi-am scris sufletul pe nori... nu ma mai apasa aceeasi greutate...cand vantul se inteteste si norii alearga pe cer, atunci...doar atunci, simt cum ma cuprinde nelinistea...ridic ochii spre cer si-mi caut norul purtand pecetea sufletului meu...de-acolo, de sus, ceva licareste, parca-mi face cu ochiul...e sufletul meu, mai usor ca niciodata...

Nu mai astept cu nerabdare sa rostesc iar acel "te iubesc" sincer, de care sa nu-mi fie frica. Nu mai astept cu nerabdare sa aud un "te iubesc" sincer, care sa nu imi raneasca auzul si care sa nu simt ca ma incatuseaza de inima lui.

Cand lacrimile amutesc...

Inima iti este atat de sfasiata ca nu poate decat sa tipe prin lacrimi. Iar in unele cazuri si lacrimile amutesc si nu mai au cuvinte sa spuna ceva. Este cel mai greu cand durerea este surda. Amintirile sunt atat de actuale incat le privesti in toti oamenii din jurul tau. Minutele sunt apasare impietrita, orele par eterne momente de durere, zilele un neant in care vrei sa te evapori incet si sigur. Timpul e o rana adanca care iti mananca trupul si iti chinuie fiecare celula vie din trup. Placerea gustului si a vietii se scurge din tine picatura cu picatura. Somnul iti devine refugiu... asta daca ai curajul sa te refugiezi in amintirile nebune si iubite care te viziteaza in miez de noapte sub forme de vise…. Dorinta de a face ceva pentru tine, ORICE, se evapora. Existenta iti devine indiferenta, atat de indiferenta incat tot ceea ce se intampla in jurul tau nu te poate salva de la a fi absenta. Scopul… nu il mai vezi… nu te mai intereseaza. Iti doresti doar… stii ce iti doresti dar acest lucru este atat de imposibil, irealizabil... Il constientizezi pana in panzele albe… asa ca nu iti mai doresti nimic. Trupul te chinuie si el la un loc cu sufletul. Simte frig, racoare, durere prin fiecare por si intinde neputincios mana dupa o imbratisare cunoscuta, dupa o prezenta care ii era familiara si draga… Si ceea ce este cu adevarat rau este atunci cand aceasta durere persista si nu prezinta nici cel mai mic indiciu ca intr-o buna zi ar putea pur si simplu sa dispara.

Daca...

Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcţie grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescăruşii mai laşi. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea aşeza acolo din când în când. Şi să zică aşa, gândindu-se la mine: "N-a făcut nimic bun în viaţa lui, decât această bancă de lemn, punându-i de jur-împrejur marea." M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă.


Iona - Marin Sorescu

Nevoia de a visa cu maturitatea adultului...

Viaţa este frumoasă, concluzionam mai deunăzi, dacă ai un scop, dacă iubeşti şi primeşti iubire. În tot acest timp am învăţat să nu mă plâng şi cred că am reuşit prin foarte multă ambiţie. Fiecare dintre noi avem un vis, un vis pe care îl păstram într-un colţ tainic al inimii noastre. Unii dintre noi visăm să descoperim un lucru nou sau să ajungem undeva unde nu a mai fost nimeni, alţii visează să călătorească mult sau să fie iubiţi în ciuda defectelor lor. În genere, fiecare visează la ceea ce îi lipseşte. Când realizează astfel de lucruri, în inima fiecăruia se aprinde speranţa că undeva mai există oameni care iubesc dincolo de bariere. Ar putea fi prietenii tăi, vecinii tăi, oameni pe lângă care ai trecut deseori pe stradă fără să remarci ceva deosebit. Mai târziu realizezi că viaţa în doi nu va fi decât un şir de vise pe care încerci să le transpui în realitate, să le dai forma, culoare, să le însufleţeşti. Ce faci pentru a-ţi împlini visele? Dacă ar fi să căutăm o reţetă, aceasta ar avea următoarele ingrediente: comunicare, iubire şi iertare.Dar reţetele sunt bune în bucătărie, nu în relaţiile de cuplu. Şi unde mai pui că priceperea necesită exerciţiu. Însă foarte puţini ştiu că lucrurile uşoare trebuie tratate la fel ca cele grele, iar cele grele la fel ca cele uşoare. Pentru a izbândi ai nevoie de detaşare în primul rând. Ideal ar fi să reuşim să aplicăm acest principiu în viaţa noastră. Şi pentru a face totul mai uşor este nevoie de respect în relaţia cu partenerul. Şi totuşi, tot norocul este cel mai important. Norocul ţi-l mai faci şi cu mana ta, altfel visele noastre rămân undeva într-un sertar cu amintiri şi le bocim ca pe un mort căruia îi faci pomană atunci când deschidem sertarul. Le scoatem uneori de acolo, prăfuite şi îmbâcsite, gândindu-ne la naivitatea cu care credeam în ele, le privim nostalgic şi le închidem la loc. Viaţa de adult depăşeşte uneori orice închipuire, căci ea începe atunci când devii independent şi ai responsabilităţi. Fiecare dintre noi avem un vis, un risc asumat, pe care îl purtăm cu noi de-a lungul întregii noastre vieţi, uneori chiar fără să simţim asta. Visul îl poţi ţine în tine sau îl poţi elibera, însă nu e suficient dacă nu-i dai aripi, urmând drumul acestuia către îndeplinire. Toate îşi au preţul lor, stă în natura existenţei noastre. În ciuda tuturor obstacolelor întâmpinate, ar trebui să spunem că avem o viaţă frumoasă, întotdeauna raportându-ne la cei mai puţin norocoşi. Sunt lucruri care vin şi lucruri care trec.Uneori nici nu ne mai amintim de ele, de parcă nu s-ar fi întâmplat, dar acestea ne influenţează. Apoi, altele care par banale şi rămân adânc întipărite în memorie. Şi poate că le-am primit stând cu mâinile în sân , nepăsători, şi nu am ştiut sa ne bucurăm de ele şi să le apreciem, iar acestea se află de cele mai multe ori lângă noi. Dar prin viaţă nu poţi trece aşa, căci ajungi sa te trăiască viaţa, nu invers. Trebuie să lupţi neîncetat. Cum? Să înveţi să ai încredere în tine. Sa devii tolerant, să îţi faci din răbdare un bun prieten, sa faci fiecare lucru, oricât de mărunt ar fi, cu responsabilitate. Să fii deschis, să gândeşti cu maturitatea adultului fără a uita să fim copii, să învăţăm să alegem, alegerile depinzând numai de noi. Ne aparţin. În viaţă ar trebui să ne călăuzim după propriile convingeri. Apoi, când trenul soseşte în gara, să ştii că este al tău şi să te urci.

P.S.  Ne meritam fiecare secunda a sorţii. Eu ştiu cel mai bine!

(Andu)

Drumul spre tine

Drumul viselor

O persoana, care sa te-asculte...

"Sufletele au un fel al lor de a se intelege,de a intra in intimitate,pina la a se tutui,in timp ce fiintele noastre sunt inca incurcate cu schimbul cuvintelor comune,cu sclavia exigentelor sociale".Durerea iti incolteste in suflet ca si lacrima peste zimbet…plangi si spui ca va fii bine….iti regasesti puterea in IUBIRE in fata prietenilor te prefaci ca ai uitat….dar cind se intorc cu spatele,cazi secerat….si nu poti sa te ridici….dar prin iubirea lor cistigi IUBIRE….pentru suferinta e un singur leac….IUBIREA ITI DA PUTERE. …si o persoana care sa te asculte,e leacul secret…!

Scrisoare imaginara(1)

Dragul meu,
as fi vrut atat de mult sa-ti vorbesc in noaptea asta frumoasa de primavara,
dar esti asa departe!Mi-am zis sa-ti scriu cateva randuri insa.Nu de mult am dat peste fotografia ta,in care pareai asa fericit in frumosul tau fotoliu din odaie.Mi s-a strans inima gandindu-ma la ce chinuit ai fost pe micul meu scaunel,din mica mea incapere.Chiar m-a durut.As vrea sa stii ca mai regret ziua in care te-am luat aici cu mine.Si faptul ca ti-am aparut apoi in acea rochita rosie.Dar n-am vrut decat sa fiu frumoasa pt tine.Si te iubeam atat de mult!Acum te iubesc de mii de ori mai mult.Poate pt ca in fiecare zi te-am iubit...din ce in ce mai mult.Nu stii cat imi doresc sa fii din nou aproape.Revino in viata mea.Am putea fi asa de fericiti.Amandoi meritam aceasta iubire pe care am asteptat-o mult prea multi ani...Sunt ferm convisa de frumusetea sentimentelor ce ne-ar   umple inimile.Si daca nu vei veni,tot vreau sa mai stii ca te voi iubi in amintire pana dincolo de viata.Voi spera si ma voi ruga sa ne regasim..candva poate-ntr-o alta viata.Si sa continuam ce brusc s-a oprit.Iar de-mi va mai fi scrisa o alta iubire...te voi cauta in ea.Esti in inima mea...pentru totdeauna.Te las cu bine,dar nu inainte de a te mai ruga o data sa ma ierti de ti-am gresit cu ceva.N-am vrut.Te pup si...noapte buna.

Diana Navarro - No te olvides de mi