Gandul meu iti mangaie fruntea si-ti saruta ochii…,

…Fiecare om care vine in viata mea e o bucurie, chiar o minune. Fiecare om care pleaca lasa o rana…, mai mica sau mai mare, mai dureroasa sau mai putin dureroasa!

Si asa iti dai seama ca ai urcat pe un piedestal, de pe care ceilalti nu vor sa te coboare (cei dragi)…, fiindca ei nu stiu ca esti inconjurat de prapastii…, de dureri, de singuratate, de necuvinte, de umbra lucrurilor pe care nu le vezi posibile!

Putini au curajul sa ne iubeasca asa cum suntem in realitate! Putini au curajul sa ne iubeasca pana la capat…! Prea putini vor sa ne cunoasca cu adevarat!

Oamenii au devenit atat de grabiti incat uita sa iubeasca!

Intotdeauna am fost un razvratit, gata sa sparga anumite limite ale prejudecatilor si mentalitatilor depasite…, dar pentru asta platesc…, poate macar acum m-am invatat minte!

…Gandul meu iti mangaie fruntea si-ti saruta ochii…, te cheama dincolo de bariere si dureri, sa-ti lasi zambetul sa traiasca, sufletul sa respire, ochii sa priveasca adanc si buzele…sa, rosteasca ceea ce fiinta ta cauta…, simte!

Pentru ca…”Nu esti infrant atunci cand sangerezi, nici cand ochii sunt in lacrimi. Adevaratele infrangeri sunt renuntarile la vise!”, cum spunea Iorga…

…Uneori si cuvintele tac!

Privind in jur, vezi iubiri care au devenit nimic si-atunci inveti sa ti se faca frica! Si de multe ori ajungi la nimic dintr-o prostie ori din monotonie!

Si asta imi aduce aminte de cuvintele lui Shakespeare: “Legile inimii presupun si ele stadii si trepte de evolutie. O pasiune exceptionala care atinge zonele incandescente ale simtirii omenesti nu poate aparea pe un teren virgin, ci numai in urma unui precedent de proportii, mai restranse, care are menirea sa pregateasca sufletul pentru grava, esentiala si mareata batalie careia ii este sortit. Masura adevarata a omului o releva doar o mare iubire!”

…Ca sa-l cunoasca pe Cesar, Cleopatra, insotita de un singur credincios, a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat infasurata intr-un sac ordinar si dusa pe umeri la palatul lui Cesar, fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-un covor, purtat pe umeri, Regina Egiptului, Cleopatra, vine sa-l vada pe Cesar!