Valurile se contorsioneaza intr-o sfasietoare lupta cu disperarea noptii. Si simtindu-le boarea pe frunte, imi vine o intrebare: pana unde ajung valurile si de unde bate vantul?
Gandul obosit de pescarus plesuv imi vorbeste de forta valurilor care loveste stanca si scrijeleaza urme adanci, din care curge seva tacerii…Valurile se confunda cu malul acolo unde liniile aluneca de-a lungul nisipului.
Ajunse pe spinarea pamantului, vijelioasele de pana atunci, devin supuse umbre…, care tind sa se contopeasca cu limitele solide. Si asa, supuse si cuminti, modeleaza…Valurile cauta plaja, malurile tanjesc dupa apa… O simbioza care vorbeste de dubla dimensiune a luptei: fuga si cautare.
Dar dincolo de mal, dincolo de stanci, dincolo de noapte, valurile raman neincatusate rebele…, care prin unduirea lor calma, sunt mai incapatanate chiar decat uscatul. Pentru ca doar acolo la mal, langa stanca, in noapte, valurile isi parasesc armura intr-o contopire extraordinara de forte cosmice. Tocmai asta fac ele…,cauta malul, stanca si noaptea…pana cand le invaluie, pierzandu-se in ele.
Cine ar crede in destinul valurilor pana el s-ar implini? Doar ele cred in acest destin…, sau poate si vantul care le insoteste. Si in momentul atingerii acestui destin implacabil, noaptea isi pierde dimensiunea, cazand in timp. Chiar daca stancile si valurile se izbesc intr-o incrancenare bolnava, lovindu-se si implinindu-se, stancile sunt incluse in implinirea malului.
E putin spus lupta, contopire sau inclestare atunci cand vrem sa dam un nume destinului…, care determina valurile sa caute neobosite profunzimea malului…si identifica malurile cu valurile asteptate.
“Nu uita de tine insuti!”…spunea Shakespeare prin Hamlet…asta fac valurile: se cauta prin implinirea pe care le-o daruieste malul…, batranul mal; asta face malul, blandul mal, care se contopeste cu disperarea valurilor, convertite intr-o relatie speciala.
Valurile si malul…o poveste de cand lumea, dar la fel de trainica …, o relatie la fel de profunda…, mereu alta, desi aceeasi. Cuvintele nu pot descrie, noaptea se topeste…si implinirea capata un sens concret, absolut.
Visele, durerile, infrangerile, sperantele se concretizeaza intr-o incercare tacuta si aluneca pe foi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu