Un Alt Inceput

OCHII - oglinda sufletului....

Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului sau ca ochii sunt nestematele sufletului…..Se spune ca ochii caprui fura inima oricui……ca ochii albastri ca seninul te imbata ca si vinul …..sau ca ochii verzi niciodata sa nu-i crezi……..

        Se spune ca persoanele ce au ochii caprui sunt deosebit de perseverente si fac totul pentru a obtine ceea ce isi doresc….Sunt persoane amabile, politetea mai intotdeauna e un princiupiu ce-l respecta cu strictete….Nu fug niciodata de responsabilitati …. Le place sa zambeasca si sa-i determine pe cei din jurul lor sa faca la fel….. Sunt incapatanati si orgoliosi, si rar renunta la convingerile lor. …..Se supara usor, dar le trece la fel de repede…. Cand sunt suparati sau tristi doresc liniste, sa fie singuri, pentru a se gandi….

       In ceea ce priveste relatiile, sunt persoane sincere si generoase. Le place sa intretina relatii de durata si nu isi pierd timpul cu relatii superficiale, de pe urma carora vor ramane doar amintiri si nimic altceva……se implica profund in relatii, le place sa faca persoana draga de langa ei sa se simta iubita …..

      Se spune ca persoanele cu ochii verzi sunt misterioase si deosebit de senzuale. Stiu sa flirteze si le este foarte usor sa seduca……sunt temperamentali si pasionali, cei cu ochi verzi vor reusi foarte usor sa ii atraga pe cei din jurul lor….   Se spune ca persoanele cu ochii albastri sunt alaturi de tine atunci cand lucrurile nu merg prea bine, te sprijina si au harul de a te determina sa razi cu pofta…….. persoanele cu ochi albastri au relatii de lunga durata….pentru ei familia si dragostea sunt foarte importante ….. Au tendinta de a fi blanzi, frumosi si saruta foarte bine.Dar pe de o parte, pot manipula foarte usor persoanele din jur, uneori se comporta ca si cum le stiu pe toate si Doamne fereste ca cineva sa ii contrazica, deoarece le place ca intotdeauna sa aiba dreptate.    

INDIFERENTA SI IUBIREA

Si mi-am adus aminte de  MAESTRUL   OCTAVIAN PALER

      “Pot sa recunosc ca nu sunt facut pentru ura. Dar sa nu iubesc nimic? Sa nu spun nimic? Sa nu cred in nimic? Nu exista, pro­babil, ceva mai greu de suportat, in afara durerii, decat repausul deplin, starea de obiect; nu m-as putea ridica, admitand ca as dori asta, la indiferenta celor cu desavar­sire satui sa iubeasca, sa spuna, sa creada si sunt recunoscator tuturor cauzelor care m-au ferit sa devin un asemenea intelept." (Viata ca o corida). 

    Multa vreme am crezut ca ar trebui sa ma tem de oameni care iti vor raul, de prieteni care pot trada, de sentimente care pot provoca durere, de gesturi tandre care pot parea ridicole… Nu eram pregatit sa pricep ca indiferenta poate fi mult mai traumatizanta si demoralizanta decat toate acestea. “Sa nu-ţi fie teama de dusmanul tau; cel mai rau lucru pe care ţi-l poate face este să te ucida. Să nu te temi nici de prietenul tau; cel mai rau lucru pe care ţi-l poate face este să te tradeze. Teme-te insa de indiferenta. Caci prin tacerea ei, prin consimtamantul ei tacit, te ucide şi te tradează în acelaşi timp.” (N. Mihalkov).
    Ne doare indiferenta celorlalti fara de noi, mai ales atunci cand vorbim de persoane apropiate. Dar atunci cand indiferenta apare intr-o relatie de iubire? “Nu in putine cazuri, femeia si barbatul nu stiu sa se desparta la vreme. Asteapta sa dispara tot ce i-a apropiat si legat, pana ajung sa le fie sila de ei. In loc sa transforme despartirea insasi in ceva deosebit, de care sa isi aduca aminte cu duiosie mai tarziu, tarasc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urat.
     Care este momentul cand cei doi ar trebui sa constientizeze ca ar trebui sa se desparta? As zice ca atunci cand indiferenta se strecoara subtil intre ei, cand ajung sa se priveasca in gol unul pe altul, fara sa mai vada stralucirea din ochi care i-a apropiat si se complac in aceasta stare. Nici macar nu mai vor sa lupte pentru a schimba ceva, doar asteapta, fara sa mai stie nici ei ce anume. “Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin.” 
      Indiferenta celorlati sau indiferenta in iubire, ne pot duce intr-o stare in care ajungem sa devenim indiferenti si fata de noi insine. Si, din pacate, nu este vorba de acea indiferenta care sa se confunde cu iubirea Christica si sa implice sacrificul personal pentru binele altora. Preferam sa ne pierdem mai degraba intr-o stare de amorteala, de nepasare, sa ne autovictimizam si sa ne innegrim sufletul cautandu-ne motive si scuze in reactile sau “nedreptatile” celor din jur. Devenim indiferenti fata de ceea ce facem, indiferenti fata de dorintele si visele noastre, indiferenti fata de destinul nostru. Nu vom face decat sa intram intr-un cerc vicios, sa reluam un ciclu traumatizat, pentru ca “fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid!”. “Nimic durabil nu se poate intemeia pe indiferenta.”

Iubirea doare...

Tacerea doare...

Si cand m-atingi atat de-ncet,

Mi-e frica.

Lipsa ta doare...

Si-atunci cand dormi ca un copil

M-apasa.

Sarutul tau doare...

Si-atunci cand ma alinti

Ma taie.

Soapta ta fierbinte doare...

Si-atunci cand spui despre iubire

Ma arde.

Sinceritatea doare...

Si cand ma minti asa frumos

Ma strange.

Egoismul doare...

Si cand ma strangi in brate

Ma sufoca,

Iubirea doare...

Si cand ma uit la noi doi

Mor.

Minciuna doare...

Si cand scriu toate astea

Ma prefac.

(Alin)

Tacerea doare!

,Tacerea e cea mai rea, caci toate adevarurile ce n-au fost rostite se-nvenineaza.''
Nietzsche

Toti oamenii te aud cand vorbesti, prieteni insa inteleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep si ceea ce n-ai spus in cuvinte.

Secretul fericirii

        Cu mulţi ani in urma, a trăit în India un înţelept care se spune că păzea într-un cufăr încântător un mare secret care l-a făcut să fie învingător în toate aspectele vieţii sale şi care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume.  Mulţi regi invidioşi i-au oferit putere şi bani şi au încercat să-l jefuiască pentru a-i lua cufărul, dar totul a fost în zadar.

     Şi cu cât încercau mai mult, cu atât erau mai nefericiţi, pentru că invidia nu le dădea pace. Aşa au trecut anii şi înţeleptul era în fiecare zi mai fericit. Într-o zi a venit la el un copil şi i-a spus:

   -Domnule, la fel ca şi tine, vreau şi eu să fiu foarte fericit. De ce nu mă înveţi şi pe mine ce trebuie să fac pentru a reuşi?

Înţeleptul, văzând simplitatea şi puritatea copilului, i-a zis:

   -Pe tine te voi învăţa secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine şi fii foarte atent.

     În realitate sunt două cufere în care păstrez secretul pentru a fi fericit şi acestea sunt: mintea mea şiinima mea şi marele secret nu este altceva decât o serie de paşi pe care trebuie să-i faci de-a lungul vieţii:

     Primul pas este să ştii că Dumnezeu există în toate lucrurile din viaţă şi, pentru aceasta, trebuie să-l iubeşti şi să-i fii recunoscător pentru toate lucrurile pe care le ai şi pentru toate lucrurile care ţi se întâmplă.

    Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi şi în fiecare zi, când te trezeşti şi înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.”
Acest pas se cheamă autostimă ridicată.

     Al treilea pas este să pui în practică tot ceea ce spui că eşti şi, dacă tu gândeşti că eşti inteligent, acţionează inteligent; dacă tu gândeşti că eşti în stare, fă ceea ce îţi propui; dacă tu gândeşti că eşti iubitor, exprimă-ţi iubirea; dacă gândeşti că nu există obstacol pe care să nu-l poţi învinge, atunci propune-ţi scopuri în viaţă şi luptă pentru ele până când le vei obţine.
Acest pas se cheamă motivare.

     Al patrulea pas este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obţine partea lor, tu o vei dobândi pe a ta.

      Al cincilea pas este să nu păstrezi în inima ta ranchiună împotriva nimănui; acest sentiment nu te va lăsa să fii fericit; trebuie să-l laşi pe Dumnezeu să facă dreptate şi tu… iartă şi uită!
Ştiu că e greu, dar nu imposibil.

     Al şaselea pas este să nu iei lucrurile care nu-ţi aparţin, aminteşte-ţi că, potrivit legilor nescrise ale naturii, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare.

     Al şaptelea pas este că nu trebuie să faci pe nimeni să sufere; toate fiinţele pământului au dreptul să fie respectate şi iubite.

     Al optulea si ultimul pas: trezeşte-te întotdeauna cu un surâs pe buze şi observă împrejurul tău, căutând să descoperi în fiecare lucru partea lui bună şi frumoasă; ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândeşti că nu vei primi nimic în schimb; când priveşti pe cineva, descoperă-i calităţile sale.

Secretul fericirii se află în fiecare, caută-l în interiorul tău şi-l vei descoperi!

(Alin)